Revista Tango - februarie 2016 - carelessbeauty.ro

În meseria pe care o practic, mă lupt mereu cu timpul. Și aici nu mă refer la timpul dedicat programului meu, ci efectiv la timpul care aduce insatisfacție clienților mei. Aproape toți considerăm că timpul nu este în avantajul nostru, că în curgerea lui își va pune amprenta și asupra pielii noastre. Ca estetician, nu promit să opresc timpul dar depun toate eforturile și îmi pun în joc toate cunoștințele pentru a prevenii și pentru a întarzia îmbătrânirea pielii. Acest lucru devine o provocare continuă și mă inspiră în dezvoltarea unor noi produse cosmetice organice. Dar până la a crea un produs cosmetic este cale lungă. În gândirea mea există două idei de la care pornesc atunci când concept rețetarul unui produs nou. Întodeauna privesc către necesităților oamenilor în ceea ce privește îngrijirea pielii și tratarea diverselor afecțiuni dermatologice și continui cu a determina beneficiile speciilor de plante luate în calcul. Bineînteles, urmează o cercetare amănunțită, obsesia pentru perfecțiune, multe încercări (și eșuări) și analize fizico-chimice.

Revista Tango - februarie 2016 - carelessbeauty.roPentru ca o plantă să devină un produs vegetal este necesar să treacă printr-o serie întreagă de faze de prelucrare care includ: recoltarea, sortarea, uscarea, condiționarea, ambalarea și depozitarea. Există plante medicinale și plante aromatice și există o diferență între ele. Deși ambele sunt folosite în varii industrii, acestea au grade terapeutice diferite. Planta medicinală este specia vegetală care datoriă conținutului său în principii active se folosește în tratarea diverselor afecțiuni externe sau interne iar planta aromatică este specia vegetală care conține pe lângă alte substanțe, un ulei volatil cu miros plăcut care constituie deseori principiu activ și care se folosește atât în terapeutică cât și în cosmetică, parfumerie și bineînteles, în alimentație. Flora spontană a României include 3.700 de specii de plante recunoscute ca având proprietăți curative și 370 de specii care prezintă efecte farmacodinamice (consecințele interacțiunii ”medicamentului„ cu organismul). România are potențial!
Calitatea unui produs vegetal este dată în primul rând de uscare și conservare. Dacă aceste două faze nu sunt atent supravegheate calitatea decade deoarece unii compuși chimici pot suferi transformări.

Toate substanțele existente în produsele vegetale își au originea în metabolismul glucidelor, acestea fiind rezultate din procesul de fotosinteză (procesul de formare a dioxidului de carbon de către plantele verzi, în prezența radiațiilor solare, cu eliminare de oxigen și formare de compuși organici – glucide, lipide, proteine – foarte variați; deși apa participă în fotosinteză, ea nu constituie, nici chiar în cantități reduse, un factor limitant pentru toate speciile). Printr-o multitudine de reacții biochimice care are au loc în mod natural (și în mod miraculor), se formează principiile active (ex: carotenoide, vitamine hidrosolubile, polifenoli, flavone). Acestea sunt cele care ne interesează în mod deosebit deoarece au efecte terapeutice incredibile și cred cu tărie că dețin secretul pentru o frumusețe continuă, pură și naturală. Odată ce proprietățile lor sunt deslușite, începe adevărată provocare – combinarea extractelor vegetale, stabilirea concentrațiilor astfel încât să fie recunoscute și absorbite rapid de către epidermă și să ofere rezultate remarcabile chiar din primele ore. Pielea reprezintă 5% din greutatea corpului, cântăreşte 4-6 kg, are o suprafaţă de aproximativ 1700 cm2 şi este constituită din trei învelişuri: epiderm, derm şi hipoderm. Principiile active vin în ajutor cu o serie de avantaje majore: pătrund ușor până în hipoderm, au rol antioxidant (blochează radicalii liberi şi ii elimină din organism) antiinflamator, antimicrobian, regenerează celulele, sporesc producția de colagen, hrănesc și hidratează epiderma în profunzime.

1. CAROTENOIDELE
Carotenoidele sunt pigmenţi cu o răspândire universală atât în regnul vegetal cât şi în cel animal. Aceşti pigmenţi imprimă culoare galbenă-portocalie sau roşie ţesuturilor în care se găsesc. Sunt sintetizate numai în organismul vegetal, în organismul animal fiind introduse odată cu hrana. Majoritatea celor 80 de carotenoide, extrase din diferite plante, au în moleculă un număr de 40 de atomi de carbon şi doar câteva au molecule mai mici, fiind probabil produşi de degradare oxidativă a carotenoidelor propriu-zise. Datorită proprietăţilor lor biochimice deosebite (dintre care amintim: importanţa în procesul vederii, în creştere, în reproducţie, efectul anticancerigen, antioxidant, de regulatori ai sistemului de răspuns imunitar, eficienţa deosebită în refacerea ţesuturilor lezate, în cicatrizarea rănilor, în fotoprotecţia pielii, etc.) aceşti pigmenţi sunt utilizaţi tot mai mult în diverse domenii: medicină, zootehnie, agricultură, farmacie, industria alimentară, cosmetică. Carotenoidele sunt cunoscute ca şi agenţi fotoprotectori, apărând de fotodistrugere numeroase substanţe biologic active existente în celule şi ţesuturi. De asemenea, carotenoidele protejează celulele împotriva acţiunii nocive a stresului oxidativ.

Licopenul este colorantul pătlăgelelor roşii care se găseşte şi în alte plante şi în unele produse animale cum sunt untul, serul sanguin şi ficatul de om. Studiile au concluzionat că licopenul a redus riscul dezvoltării cancerului esofagian, gastric, cancerului de colon şi celui de prostată. Roşiile, pepenele verde, papaya, caisele şi grapefruit-ul roz, toate pot fi surse bune de licopen.
α-Carotenul formează cristale de culoare violetă şi însoţeşte întotdeauna în plante β-Carotenul, repezentând până la 25% din conţinutul acestuia. α-Carotenul aparţine unei clase de antioxidanţi biologici foarte eficenţi în anularea radicalilor liberi la presiuni mici ale oxigenului, aşa cum există în ţesuturi în condiţii fiziologice.
β-Carotenul formează cristale de culoare violet închis sau roşu închis. Este foarte răspândit în natură, însoţind întotdeauna clorofila. În cantităţi mari, el se găseşte în ardei, lucernă, urzici, alge verzi, bacterii şi în morcovi, care datorită prezenţei lui, sunt coloraţi în portocaliu.
γ-Carotenul, care formează cristale de culoare roşie cu reflexe albăstrui și este întâlnit în natură; în morcovi se găseşte în proporţie de 0,1% faţă de β-Caroten.
Vitamina E a fost descoperită în 1922 în uleiul de embrion de grâu şi ulterior şi din alte produse vegetale: uleiuri și margarine vegetate bogate în acizi grasi polinesaturați, fructe uscate oleaginoase (alune), germeni de cereale, legume verzi. Sub denumirea de vitamina E sunt cuprinşi opt compuşi diferiţi. α – tocoferolul este singurul cu activitate de tip vitamina E la nivelul organismului uman. El reprezintă, de altfel, şi cea mai comuna formă de vitamina E în alimente.
Vitamina A (retinolul) a fost izolată în 1931 din uleiul gras din ficatul unor peşti oceanici şi ulterior obţinută sintetic prin mai multe metode. Lipsa vitaminei A din organism produce tulburări grave ale vederii și săderea rezistenţei la infecţii microbiene. Această vitamină joacă un rol important în menţinerea funcţionalităţii celulelor epiteliale şi integrităţii structurale a pielii. Forma activă de vitamina A are 3 roluri de bază, respectiv în: vedere, creştere şi dezvoltarea ţesuturilor şi imunitate. Vitamina A are un rol foarte important în vederea nocturnă şi în perceperea culorilor. Este implicată în diferenţierea celulară normală – un proces prin care celulele embrionare se transformă în celule mature cu funcţii de înalta specificitate. Vitamina A are un rol esenţial în unele infecţii (cum ar fi pojarul sau diareea), boli a căror evoluţie este ameliorată de aportul de vitamina A şi, respectiv, agravată de hipovitaminoza A. Surse importante de vitamina A sunt atât de origime animală: ficat, ouă, peşte gras, lapte integral şi produse lactate nedegresate (unt, smântână), cât şi de origine vegetală: legumele şi fructele roşii, verzi, galbene (lămâi, grepfruit) sau portocalii (mango, portocale, morcovi).

2. VITAMINELE HIDROSOLUBILE
Vitamina C a fost izolată în stare cristalizată în 1927 din scoarţa glandelor renale şi mai târziu din ardei. Vitamina C nu este sintetizată de organismul uman, iar necesarul zilnic de 30-50 mg este preluat din alimente. Rolul vitaminei C în organism este de a mări rezistenţa organismului la infecţii, de a participa la fenomenele de oxido-reducere în procesele enzimatice și în formarea substanţei intercelulare. Asigură protecţia unor vitamine (compexul B) faţă de fenomenul oxidării și are acţiune antitoxică. Avitaminoza se numeşte scorbut şi se manifestă prin oprirea creşterii la copii, tulburări osoase, dentare, în structura sistemului nervos şi a mucoaselor. Simptomele dispar utilizând o alimentaţie bogată în legume şi fructe proaspete. Principalele surse alimentare de vitamina C sunt legumele şi fructele crude în special citricele: kiwi, măceşul, coacăzele, lămâia, capşuna, portocala, pepenele galben, conopida, ardeii dulci, mărarul, pătrunjelul.
Provitamina B5 este o vitamină hidrosolubilă, ceea ce permite încoporarea uşoară în produsele dermato-cosmetice destinate îmbunătăţirii elasticităţii şi supleţii pielii precum şi meţinerii sănătăţii părului. Provitamina B5 se găseşte în majoritatea alimentelor, cele mai bogate fiind drojdia de bere, carnea (mai ales ficatul şi rinichii), ouăle, produsele lactate, legumele uscate şi peştele.

3. POLIFENOLII
Polifenolii sunt clasificaţi ca şi antioxidanţi ale căror acţiune principală este prevenirea formării radicalilor liberi, luptând împotriva îmbătrânirii pielii. Sunt conţinuţi în unele fructe şi legume şi se găsesc sub formă de antociani (în fructele roşii), flavonoide (în citrice), quercetina (în frunzele de ceai, ciocolată, ceapă, alge şi mere). Polifenolii au diferite avantaje care le permit să fie utilizaţi în cosmetică: previn apariţia ridurilor şi pierderea elesticităţii pielii; dau fermitate pielii şi stimulează regenerearea celulelor şi a ţesuturilor; îmbunătăţesc hidratarea epidermei şi cresc densitatea dermei; stimulează sintetizarea colagenului şi a elastinei de la nivelul pielii; luptă împotriva radicalilor liberi.

Având în vedere potențialul produșilor vegetali, consider că eticheta unui produs cosmetic pe care este menționat „100% natural” trebuie respectată în mod strict de către producător. Altfel, distrugem singurul brand valoros pe care încă îl avem, propria natură.