În general, toți consideram ca soarele a devenit din ce in ce mai nociv si orice expunere a pielii la UV poate crea o sensibilitate care se poate extinde până la iritații sau chiar pete solare. Însă, expunerea la soare prezinta totuși și avantaje pe care puțini le cunoaștem în profunzime. Ca să întelegem cât de nociv sau cât de benefic ne este soare, trebuie să ne cunoaștem foarte bine tipul de piele. Uneori, chiar dacă sunt aplicate produse cu protecție solară, tot se intamplă sa avem experiente neplacute mai mici sau mai mari. Sunt convinsa ca macar o data vi s-a intamplat.
Melanogeneza și protecția naturală anti-UV
Substanța naturala care dă culoare pielii, parului și ochilor se numește melanină. Sinteza acestei substanțe este un factor important în mecanismul pielii. Sinteza melaninei are loc în melanocite, celule situate pe stratul bazal al keratinocitelor, între acestea, cât și la baza foliculilor piloși. Melaninele sunt pigmenți responsabili de protecție față de radiațiile UV (fotoprotecția naturală) și pe langă faptul că asigură colorația pielii, asigura și sinteza vitaminei D, în piele, sub influența UV. Pe baza proprietăților fizico-chimice au fost determinate două tipuri de melanine: eumelaninele (pigmenți de culoare brună) și feomelaninele (pigmenți de culoare galbenă, brună sau roșie). Pielea noastră este un amestec între cele două familii de pigmenți, în diverse proporții.
Diferențele între tipurile de piele
În pielea albă, melanozomii (granulațiile specifice din citoplasma melanocitelor) majoritari sunt în stadii incipiente (1 și 2), au o dispunere citoplasmatică grupată iar gradul lor de avansare pe straturi celulare este cel mult până la stratul spinos. În pielea africană (neagră), melanozomii sunt în stadii mature de dezvoltare (majoritatea în stadiul 3 și 4), au o dispunere dispersată în corpul celular, iar avansarea lor pe straturile celulare este până la nivelul stratului cornos.
Între cele două extreme de colorație a pielii, se desprind 6 tipuri de piele (fototipuri de piele):
- Celtici – cu arsuri solare constante, care nu se bronzează și unde fotoprotecția naturală lipsește, existând un risc major de cancer cutanat și de fotoaging;
- Tipul caucazian – de obicei cu arsuri solare, care se bronzează foarte puțin, fotoprotecția naturală este mai slabă și totuși, încă există riscul de cancer cutanat;
- Tipul caucazian – de obicei prezintă arsuri solare și se bronează moderat;
- Tipul mediteranean – cu arsuri solare foarte rar întalnite și care se bronzează ușor;
- Tipul caucazian închis (indieni) – cu arsuri foarte rar întalnite și care se bronzează foarte ușor;
- Rasa neagră, africană – niciodată nu produc arsuri solare și există șanse minime sau nule de a dezvolta cancere cutanate;
Primele 3 fototipuri se referă la blonzi și roscați, dintre acestea în tipul II sunt încadrate și persoanele roșcate dispuse la efelide (pistrui). Tipurile 4 și 5 sunt caracteristice pentru caucazieni, incluzand persoanele mediteraneene (tipul 4), iar fototipul 6 este fototipul rasei negre.
Reglarea sintezei de melanină
Există un control genetic, realizat prin intermediul genelor pigmentației. Controlul genetic se referă la ciclul de viață al melanocitului, la multiplicarea și diferențierea acestuia, la mărimea și numărul de melanocite, precum și la tipul biochimic al melaninelor. Sinteza melaninei este influențată și de hormonii tiroidieni sau de nivelul estrogenilor precum și de radiațiile UV (procesul bronzarii este un proces de apărare, prin stimularea fotoprotecției naturale, față de excesul de UV) dar și de razele X.
Expunerea pielii la UV: avantaje și dezavantaje
În atmosfera Pamântului există 3 tipuri de radiații UV: radiațiile UVC (cu lungimea de undă cuprinsă între 220-290 nm (nanometrii) sunt cele mai nocive dar care nu ajung pe suprafața terestră, fiind ecranate total de stratul de ozon din atmosfera noastră), radiații UVB (cu lungimea de undă cuprinsă între 290-320 nm, care sunt relativ nocive și ajung la sol – sunt radiațiile utilizate terapeutic în tratamentul psoriazisului, des recomandate de medicii dermatologi), radiațiile UVA (cu lungimea de undă cuprinsă între 320-400 nm și care sunt considerate cel mai puțin nocive dar care, totuși, conform teoriei fotoîmbătrânirii, sunt considerate la fel de nocive ca și radiațiile UVB).
Avantajele expunerii la UV sunt următoarele:
- UV asigură dezinfecția de suprafață, motiv pentru care sunt benefice în tratamentul adjuvant al acneei (recomand);
- au o acțiune sebocorectoare;
- inhibă celula Langerhans, celulă imunocompetentă, ceea ce explică beneficiul terapeutic al expunerii la soare în cazul unor boli cu componentă imună: psoriazis, dermatite de contact; crește sinteza vitaminei D3 în hipoderm, realizând profilaxia rahitismului carențial comun și al osteoporozei de menopauză. Totuși, pielea îmbătrânită are o capacitate redusă de a sintetiza vitamina D, necesitând tratament substitutiv cu vitamina D;
- stimulează acțiunea medicamentelor pigmentare;
- stimulează bronzarea pielii – mecanism de apărare în fața excesului de UV, de sinteză a melaninei. Bronzarea are și un efect estetic incontestabil, dar este un factor accelerator al procesului de îmbătrânire precoce. Practic, bronzarea reprezintă procesul fiziologic de sporire a pigmentației melanice și implicit a capacității fotoprotectoare naturale. Procesul cunoaște 2 etape: una imediată, în primele 3 ore de la expunere la UV – explicată prin oxidarea precursorilor melaninei, în prezența oxigenului molecular. Această fază este stimulată de către UVB; și una tardivă, care debutează după ziua a 3-a de expunere, explicată prin creșterea numărului de melanocite și maturarea melanozomilor. Această fază este stimulată predominant de UVA.
Dezavantajele expunerii la UV sunt următoarele:
- expunerea la UV produce arsuri de diverse grade, manifestate printr-o simpatologie diversă: eritem pruriginos și dureros, febră, cefalee, grețuri și vărsături. Există un eritem imediat și tranzitor (produs de radiațiile inflaroșii), și unul persistent, la 1-2 ore de la expunere, determinat de radiațiile UV;
- Prima expunere la UV dintr-un sezon nou, produce febră și uneori sindrom „gripal”;
- Expunerea la UV deshidrateaza organismul cutanat, prin pierderea de glicozaminoglicani și a apei din componența acestora;
- UV induc radicali liberi toxici ce au risc carcinogenic și de deteriorare a strucuturilor din derm (rețaua de colagen);
- Expunerea repetată la UV determină îmbătrânirea precoce, prin multiple mecanisme: deshidratare cutanată, radicali liberi toxici cu deteriorare a structurilor componente, fotoîmbătrânirea – prin acțiunea distructivă a unor enzime;
Pielea este protejată în mod natural față de radiațiile UV prin structuri proprii cum ar fi stratul cornos, melanina și acidul urocanic (acesta se găsește pe suprafața stratului cornos, rezultat prin sudorație).
Recomandarea mea ar fi următoarea: să nu vă expuneți la soare timp îndelungat fără să aplicați produse cosmetice care să va protejeze pielea. Oricare ar fi tipul dumneavoastra de piele, oricand puteți utiliza cu succes, din ora în ora, pe plajă, uleiul din fructe de cătina (sau apă din fructe de cătină), lavanda (sau apă din flori de lavandă), cimbrișor sau măsline. Aceste uleiuri, utilizate individual sau combinate, constituie o alternativă organică de îngrijire a pielii pe tot parcursul expunerii la soare dar și după. Vacanță placută tuturor!