”De ce îmbătrânim? Aceasta întrebare a derutat oamenii de știință timp de 150 de ani și încă nu există un răspuns concret. Cercetătorii au pus la îndolială până și natura generală a îmbătrânirii. Este îmbătrânirea rezultatul unor limitări fundamentale asupra tuturor organismelor vii și îmbătrânim deoarece corpul nostru nu se poate împotrivii mai mult sau sunt anumite organisme programate de natura să îmbătrânească deoarece o durată de viață limitată prezintă anumite avantaje? Surprinzător, în secolul 21, încă există dezaprobări științifice cu privire la această întrebare. Această problemă are implicații majore pentru medicină. Dacă procesul de îmbătrânire este rezultatul fundamental și nealterabil al forței naturii, atunci medicina anti-aging este imposibilă și cercetările anti-aging sunt inutile și prostești. Dacă procesul de îmbătrânire este dictat de o specie cu un design specific, atunci cercetările ar putea dezvălui mijloace pentru modificarea funcționării mecanismului de îmbătrânire și, prin urmare, a îmbunătățirii tratamentul multor boli și afecțiuni legate de vârstă.

Un studiu recent a analizat parerea oamenilor asupra unor cercetări care sugerează ca îmbătrânirea nu este universală și că aceasta poate fi combătură în anumite condiții.

1. Știați că sunt anumite specii care aparent nu îmbătrânesc cum ar fi peștele stâncă cu ochi galbeni precum și câteva specii de broaște țestoase? [26%] DA [74%] NU
2. Știați că, la soareci și la alte organisme au fost găsite anumite gene care aparent provocă îmbătrânirea și că inactivarea acestor gene prin inginerie genetică a extins durata medie de viață cu până la 50 la sută? [30%] DA [70%] NU
3. Știați că, limitarea aportului caloric a șobolanilor de laborator, menținând în același timp un regim alimentar a prelungit durata medie de viață cu până la 50 la sută? Rezultate similare au fost observate și la alte animale. [52%] DA [48%] NU
4. Știați că, cercetătorii caută un medicament care ar mima efectele anti – îmbătrânire ale restricței calorice, fără a fi nevoie să se restricționează consumul caloric? Rezultatele preliminare sunt încurajatoare. [22%] DA [78%] NU
5. Știați că, bolile care provoacă cel mai mare număr de decese sunt toate legate de vârstă? Nouăzeci la suta din americanii care au murit în 1999 au fost de peste 57 de ani. [48%] DA [52%] NU”

The Evolution of Aging, Theodore C. Goldsmith, Ediția a-III-a

De ce îmbătrânim? Această întrebare este în fond, la fel de enigmatică precum Universul. Adevărul este că avem încă foarte puține informații cu privire la mecanismul de îmbătrânire al organismului nostru. Ce anume programează acest fapt și de ce? Viața (orice celulă cu ADN) vrea să trăiască, caută să evolueze, ea nu vrea să îmbătrânească și să moară dar, totuși, acest lucru se întâmplă. În timp, va fi nevoie de o sclipire, doar de un fir de geniu pentru a păși spre alte mari descoperiri în acest sens. Ceea ceea știm foarte bine este că până la vârsta de 35 de ani organismul nostru se află într-o continuă dezvoltare după care aparent, intră într-o perioadă de “stagnare“ până la 40-45 ani iar după, ușor, ușor, intră automat în regresie. Ca întodeauna, pielea este prima care prezintă semnele schimbărilor de la nivel intern, din mediul celular. Pielea ne prezintă semnele îmbătrânirii prin deshidratare, apariția ridurilor și a petelor.

Noi, cei de la Careless Beauty, am decis să venim în ajutor cu principii active organice care să însoțească și să îmbunătățească metabolismul pielii pe tot parcurul calatoriei sale. Momentan, nu putem opri mecanismul îmbătrânirii, dar îl putem încetinii prin îmbunătățirea procesului de regenerare celulară care are loc lunar în organismul uman, la 28-30 de zile (un alt proces automat, programat sa aibă loc). Reușim acest lucru deoarece tot natura este cea care ne dă soluția. În cercetările noastre, ne-am concentrat atenția spre studiul speciilor de plante românești care și-au confirmat potențialul benefic în menținerea vitalității pielii precum și în tratarea multor afecțiuni dermatologice. O observație demnă de luat in seamă este că o singura specie de plantă (ex: Origanum vulgare – oragano) conține peste 100 de compuși biologic activi cu proprietăți antioxidante. Imaginați-vă ce combinație interesantă și ce concentrație de antioxidanți deține un produs cosmetic pur și natural alcătuit din 5-10 specii de plante. Natura oferă soluții tuturor tipurilor de piele precum și tuturor tipurilor de ten. În tratamentele anti-aging am decis să lucrăm cu anumite specii de plante. Câteva dintre aceste specii sunt: fructele de cătină (Hippophae rhamnoides), florile de măceșe (Rosa canina), florile de crin (Lilium candidum), florile de ghiocel (Galanthus nivalis), florile de violete (Viola odorata), roinița (Melissa officinalis), frunzele de mentă (Mentha aquatica), lavanda (Lavandula angustifolia),  sovârf (Origanum vulgare), fructele de afine (Vaccinium myrtillus) precum și florile de nalbă (Althaea officinalis), muguri de pin (Pinus sylvestris), muguri de brad (Abies alba).

Produsele Careless Beauty care luptă cel mai mult împotriva îmbătrânirii pielii sunt: Elixir Vegetal cu efect regenerator al pielii, o emulsie super regeneratoare alcatuită din peste 10 uleiuri eterice macerate pe extractul uleios din flori de crin (Lilium candidum); Crema cu efect regenerator, o cremă mai mult de seară care aplicată zilnic pe toată fața și cu precadere în zona ochilor, regenerează, cicatrizează și hidrateaza profund; Compresa Revitalizantă, o mască numai cu suc proaspăt din fructe de cătină (Hippophae rhamnoides), miere și argilă, potrivită tuturor tipurilor de ten și care aplicată pe toată fața, pe și sub pleoape, asigura pielii o concentrație enormă de antioxidanți naturali; Apa din fructe de cătină (Hippophae rhamnoides), o apă obținută prin procesul de distilare al fructelor cu o capacitate antioxidantă foarte ridicată care luptă împotriva deshidratării și a elasticității reduse a pielii.

Organismul uman este un aparat complex care ne permite să susținem viață și ne ajută să ne menținem în continuă mișcare. Însă, ca orice organism viu, acesta poate suferi anumite dezechilibre externe sau interne cauzate de diverși factori nocivi cum ar fi: predispoziții genetice, bacterii, virusuri, condiții extreme de mediu sau disfuncții interne.

Dacă privim în trecut, în Preistorie, Antichitate, Ev Mediu, Renaștere și până în prezent, omul a căutat soluții pentru a menține bunăstarea propriului organism și pentru a prelungi viața. Medicina actuală se bazează pe cercetare și inovație. Majoritatea bolilor care afectează organismul uman, dețin tratament curativ, dar deși medicina secolului XXI a ajuns la un nivel înalt, alte boli încă așteaptă să fie descoperite și tratare.

Pentru diversele afecțiuni interne sau de ordin dermatologic, putem opta fie pentru un tratament alopat (medicamentos), fie pentru unul homeopat. Însă, datorită dezvoltării rapide a industriei farmaceutice de sinteză, la nivel global, promovarea este în favoarea medicamentelor. Omul tinde să adopte un tratament naturist deoarece această acțiune este mult mai familiară organismului. Un bun exemplu este situația unei răceli: atunci când răcim tendința este să ne preparăm un ceai cu puțină miere și poate, ulterior, dacă considerăm necesar, să administrăm un medicament. Compușii naturali au fost și sunt în continuare recunoscuți ca având potențial terapeutic în lupta cu diferite afecțiuni ale organismului uman. În ultimile decenii, un numar impresionant de studii de cercetare au demonstrat că natura joacă un rol extrem de important în domeniul farmaciei, medicinii și al esteticii. Materialele vegetale reprezintă o sursă importantă de antioxidanți, compuși recunoscuți, acceptați și procesați cu ușurință de către corpul uman. Un aport de antioxidanți naturali ajută organismul în dobândirea unui sistem imunitar puternic, capabil sa detecteze și să blocheze radicalii liberi.

Radicalii liberi sunt responsabili de îmbatrânirea timpurie a tuturor organelor, inclusiv a pielii, prin distrugerea membranei celulare și a moleculelor de ADN. Radicalii liberi se crează în organism în timpul proceselor metabolice. Un organism sănătos produce antioxidanți care neutralizează acțiunea nocivă a radicalilor liberi. Organismele bolnave sau supuse stresului ori radiațiilor UV, nu produc suficienți antioxidanți, astfel, impunându-se introducerea suplimentară prin alimentație sau prin produse și servicii cosmetice și/sau medicale.

Antioxidanții sunt endogeni (ex. : acidul uric, bilirubina, albumina) și exogeni – antioxidanți naturali (ex.: vitamina C, vitamina E, carotenoizi, compuși fenolici, cum ar fi flavonoide, acizi fenolici, antociani, proteine, cum ar fi transferina, ceruloplasmina sau albumina, unele minerale, cum ar fi Se). Principalii compuși care se găsesc în surse naturale sunt compușii fenolici, compuși asociați cu o multitudine de beneficii pentru sănătate. Uleiurile eterice din plante aromatice și medicinale sunt cele care primesc o atenție deosebită datorită conținutului ridicat în compuși cu caracter antioxidant. Nu degeaba Paracelsul, doctor, alchimist al secolului XVI – a catalogat uleiurile eterice ca fiind quinta essentia naturii. Polifenolii sunt clasificați ca și antioxidanți ale căror principală acțiune este prevenirea formării radicalilor liberi, luptând împotriva îmbatrânirii pielii. Sunt regăsiți în unele fructe și legume sub formă de antociani (în fructele rosii), flavonoide (în citrice), quercetina (în frunzele de ceai, ciocolata, ceapa, alge și mere). Polifenolii au diferite avantaje care le permit sa fie utilizați în cosmetică:

• previn apariția ridurilor și pierderea elesticității pielii;
• dau fermitate pielii și stimulează regenerearea celulelor și a țesuturilor;
• îmbunatățesc hidratarea epidermei și cresc densitatea dermei;
• stimulează sintetizarea colagenului și a elastinei de la nivelul pielii;
• luptă împotriva radicalilor liberi.

Cei mai puternici antioxidanți sunt: beta carotenul (provitamina A); vitamina C (acidul ascorbic); vitamina E (tocoferolul) si seleniul (Se). Printre compușii care asigură hrănirea pielii se numără ureea, acidul lactic și glicerina. Ureea îmbunătățește semnificativ capacitatea pielii de a reține apa și ajunge în straturile superficiale ale epidermei împreună cu transpirația. Un grup de cercetători recomandă utilizarea ureei în concentrații de 2-l0% pentru tratamentul pielii uscate, având un rol hidratant și emolient. Acidul lactic face parte din categoria a-hidroxiacizilor (AHA). Are rol hidratant și totodată menține pH-ul cutanat la valorea fiziologica (~5).  Glicerina, un alt factor natural de hidratare, este un lichid uleios, miscibil cu apa.

Hrănirea tenului este etapa finală în procesul de îngrijire a tenului și se realizează prin aplicarea produselor cosmetice precum creme, loțiuni și uleiuri, care pătrund în stratul profund ale pielii și contribuie în regenerarea celulelor, stimulează sinteza fibrelor de colagen și de elastină, îmbunătățesc textura pielii, compensează pierderile de grăsimi în urma curățării, prevenind apariția ridurilor. Hrănirea întregului organism, pe de altă parte, se realizează exclusiv prin alimentație. Un consum de 80% vegetale și 20% carne poate crea un echilibru excelent în metabolism.

În literatura de specialitate se găsesc descrise urmatoarele substanțe naturale care prezintă caracter antioxidant și care pot completa deficitul din organism, prin alimentație sau prin intermediul produselor cosmetice: carotenoide, vitamine hidrosolubile, polifenoli, flavone.

Carotenoidele sunt pigmenți neazotați, cu structura poliizoprenică, având o raspândire universală atât în regnul vegetal (sintetizate natural) cât si în cel animal (introduse prin hrană). Datorită proprietăților biochimice deosebite (dintre care amintim: importanța în procesul vederii, în creștere, în reproducție, efectul anticancerigen, antioxidant, de regulatori ai sistemului de răspuns imunitar, eficiență deosebită în refacerea țesuturilor lezate, în cicatrizarea rănilor, în fotoprotecția pielii, etc.) acesti pigmenți sunt utilizați tot mai mult în diverse domenii: medicină, zootehnie, agricultură, farmacie, industria alimentară, cosmetică.

Licopenul este colorantul pătlăgelelor roșii care se găsește și în alte plante și în unele produse animale cum sunt untul, serul sanguin și ficatul de om. Studiile au concluzionat că licopenul a redus riscul dezvoltării cancerului esofagian, gastric, cancerului de colon și celui de prostata. Roșiile, pepene verde, papaya, caisele și grapefruit-ul roz, toate pot fi surse bune de licopen.

α-Carotenul formeaza cristale de culoare violetă și însoțește întotdeauna în plante β-Carotenul, repezentând pâna la 25% din conținutul acestuia. α -Carotenul aparține unei clase de antioxidanți biologici foarte eficienți în anularea radicalilor liberi la presiuni mici ale oxigenului, asa cum există în țesuturi, în condiții fiziologice.

β-Carotenul formează cristale de culoare violet închis sau roșu închis. Este foarte raspândit în natură, însoțind întotdeauna clorofila. În cantități mari, el se găsește în ardei, urzici, alge verzi și în morcovi.

γ-Carotenul, care formeaza cristale de culoare roșie cu reflexe albăstrui este întâlnit în natură; în morcovi este în proporție de 0,1% față de β -Caroten.

Vitamina E a fost descoperită în 1922 în uleiul de embrion de grâu și ulterior și în alte produse vegetale: uleiuri, fructe uscate oleaginoase (alune), germeni de cereale, legume verzi.

Vitamina A (retinolul), a fost izolată în 1931 din uleiul gras din ficatul unor pești oceanici și ulterior obținută sintetic prin mai multe metode. Aceasta vitamină joacă un rol important în menținerea funcționalității celulelor epiteliale și integrității structurale a pielii. Forma activă de vitamina A are 3 roluri de bază, respectiv în: vedere, creștere și dezvoltarea țesuturilor și imunitate. Vitamina A are un rol foarte important în vederea nocturnă și în perceperea culorilor. Este implicată în diferențierea celulară normală – un proces prin care celulele embrionare se transformă în celule mature cu funcții de înaltă specificitate. De asemenea, susține procesul de reproducere la ambele sexe dar și creșterea osoasă. Vitamina A are un rol esențial în unele infecții (cum ar fi pojarul sau diareea), boli a căror evoluție este ameliorată de aportul de vitamina A si, respectiv, agravată de hipovitaminoza A. Surse importante de vitamina A sunt atât de origime animală: ficat, ouă, pește gras, lapte integral și produse lactate nedegresate (unt, smântâna), cât si de origine vegetala: legumele și fructele roșii, verzi, galbene (lamâi, grapefruit) sau portocalii (mango, portocale, morcovi).

Flavonoidele, un grup de compuși cristalini polifenolici biosintetizați de plante, au fost descoperite în 1936, de catre Albert Szent Gyorgyi. El le-a denumit mai târziu vitamina P. Înca de la descoperirea lor, oamenii de stiință au izolat mai mult de 4000 de flavonoide. Totuși, chiar acest număr mare poate reprezenta numai o mică parte din flavonoidele care exista în natură. Aceste substanțe sunt responsabile de culoarea închisă ale murelor; se mai găsesc în coaja citricelor și a altor fructe, legume, nuci, semințe, cereale, legume, ceai, cafea, cacao și în vin. Flavonoidele sunt numite uneori bioflavonoide, un termen adesea folosit pentru a descrie flavonoidele active din punct de vedere biologic. De curând, flavonoidelor li s-a acordat o mare atenție datorită proprietăților lor antioxidative impresionante. Câțiva dintre acești compuși par să fie mai eficienți decât antioxidanții obisnuiți – vitaminele C si E – prin efectul lor, cum ar fi protejarea de oxidare a lipoproteinelor de joasă densitate. Însă, contribuția lor la sănătate merge dincolo de proprietățile lor antioxidative. Sute de studii asupra flavonoidelor au demonstrat că aceste substanțe au un domeniu larg de capabilități. Ele pot, de asemenea, să scadă nivelul colesterolului, oferind protecție mai departe împotriva bolilor cardiovasculare. Posedă calități antivirale, anticanceroase, antiinflamatorii, antihistaminice și pot fi utile în prevenirea și/sau în tratarea unei varietați de boli.

Flavonele sunt raspândite libere în plante. Izoflavona, spre exemplu, este scheletul de baza al unor coloranți vegetali de culoare galbenă. Derivații hidroxilați și metoxilați ai izoflavonei se găsesc în plante ca atare sau ca glicozide. Derivații unor săruri de bezopiriliu numite antocianide sunt colorați în roșu. Antocianidele se găsesc în flori sub forma de glicozizi de culoare roșie sau albastră, numiți antociani. În plante se gasesc și derivați hidrogenați ai bezopiranului numiți catechine sau epicatechine.

Concluzie: plantele conțin substanțe cu caracter antioxidant care blochează radicalii liberi și îi elimina din organism. Antioxidanți naturali = Fitoconstituenți anti-îmbătrânire.

După cum bine observăm, acneea este o afecțiune ce atinge foarte mulți tineri, atât femei cât și bărbați, iar în ultimii ani, și persoane de vârsta a doua. Atunci când acneea își face apariția, oamenii caută primele soluții la medicul dermatolog și încep să trateze această afecțiune mai mult intern. De multe ori tratamentul alopat nu este necesar, dar în unele cazuri mai grave, acesta este recomandat de către medicii dermalogi chiar pe termen lung. Mare parte din medicația alopată recomandată de medici este reprezentată de medicamente precum: Roaccutane, Zynerit, Brevoxyl, creme, loțiuni și geluri cu acid salicilic, peroxid de benzoil, acid azelaic, sulf și altele.

Ce este acneea și care sunt cauzele apariției sale?

Pentru a știi cum putem trata acneea este necesar să înțelegem cum se formează, care sunt cauzele apariției și cum îi determinăm tipul. Fiecare fi de păr (folicul), chiar și cel neobservabil, care este sub formă de puf, are, pe lângă rădăcină, mai multe glande sebacee (cu grăsime). În mod normal, sebumul produs de glande se ridică pe firul de păr și iese la suprafață pentru a lubrifia și a proteja pielea și implicit firul de păr. Acneea se caracterizeză prin reținerea secreției sebacee de către anumite celule care se află la suprafață și se vede ca o ridicătură (din cauza inflamației produse prin multiplicarea agentului patogen), având in centru un punct negru sau sub forma unui filament albicios. Mai există doi factori care contribuie la apariția acneei: acumularea de celule moarte la nivelul pielii și bacterii aflate în foliculii de păr. Apare în special pe nas, frunte, bărbie, umeri. Agenții patogeni sunt stafilococul, streptococul sau anumiți microbi. Se poate coloniza foliculul de păr de către bacteria numită Propionibacterium acnes. Numărul germenilor obișnuiți care populează pielea normală depinde de starea de curățenie a epidermei. Prin piele tranzitează aproximativ 150 de substanțe din care unele sunt toxice.  Din acest motiv, se impune luarea anumitor măsuri de igienă.

Ce poate conduce spre dezvoltarea acneei?

Un teren propice dezvoltării acneei este și alimentația mai puțin sănătoasă a mamei pe durata sarcinii, starea de stres, oboseala, sedentarismul, părul și tenul gras, administrarea unor medicamente, fumul de țigară, alcoolul, cafeaua, ciocolata, băuturile carbogazoase gen Cola. Cauzele acestei afecțiuni mai pot fi: disfuncțiile digestive (constipația) sau hepatice, dar și tulburările endocrine – dezechilibrul între hormonii androgeni și cei astrogeni. Spre exemplu, poate fi cauzată de o mare producție de hormoni masculini (androgeni), cumulată cu existența unor glande sebacee foarte sensibile. Când canalul care leagă aceste glande la suprafața pielii se blochează, împreună cu excesul de sebum, se produc suprainfecții sub forma așa-numitelor coșuri (pustule acneice). Coșurile sunt puncte roșii umflate cu mijloc alb. Stoarcerea lor poate provoca suprainfecții sau cicatrice. Apare mai frecvent la persoanele care fac des dopuri de ceară în urechi sau la cele cu palmele și tălpile crăpate (semn că nu consumă suficientă apă).

Tipuri de acnee        

Acneea juvenilă apare la tineri (14-15 ani) iar acneea rozacee, numită popular acneea adultului, apare mai ales la femeile de peste 40 de ani. Acneea se întâlnește în 80% dintre cazuri în adolescență, iar după vârsta de 20-22 de ani se poate atenua sau chiar vindeca.

Acneea mai poate fi:

• Inflamatorie, în care se asociază o infecție microbiană (stafilococi). Aceasta are forma unor mici ridicături roșii, al căror centru devine galben, purulent, pe o suprafața mare a tenului;
• Pustuloasă, când formarea de puroi este abundentă;
• Rozacee, cheliodă sau varioliformă, caracterizată prin pete roșii (datorită înmulțirii vaselor), de fibroză, de cheratină sau de cicatrice asemănătoare celor de variolă, acestea fiind forme mai rare și/sau mai grave. Acneea rozacee prezintă mici formațiuni roșii și uneori inflamate, acneiforme, care apar pe porțiuni mai grase: nas, frunte, barbă, pomeți. La bărbați apare ribofima, care se manifestă prin mărirea în volum a glandelor sebacee de pe nas și din jurul lui, care cresc mult iar țesutul devine roșu-violaceu. Cauza poate fi o tulburare digestivă, abuz de condimente, o tulburare endocrină sau ereditatea.

Chisturile polisebacee și confundarea acestora cu acneea

De multe ori am observat că oamenii confundă apariția unor chisturi polisebacee pe zona gâtului sau a frunții, cu acneea. Chisturile polisebacee (umflături cu aspect albicios) sunt cauzate de blocarea și inflamarea ușoară a foliculului sub suprafața pielii. Acestea pot atinge toate tipurile de ten iar apariția lor este cauzată de asfixierea epidermei pe zona respectivă. Atunci când pH-ul pielii este modificat (din cauza lipsei de apă în țesut, a unor produse cosmetice degresante sau antiacneice – prea puternice pentru un ten asfixic –  aplicate pe termen lung, a folosirii săpunului pe termen lung, a stresului sau alimentației necorespunzătoare), pielea nu numai că își modifică ușor culoarea dar aceasta nu mai respiră corespunzător. Acest lucru duce la un dezechilibru în procesul de eliminare a sebumului sau a toxinelor, prin piele. Atunci când se reține mai mult în epidermă decât ar fi trebuit să se elimine, ne confruntăm cu un ten asfixic. Această asfixie conduce la apariția acestor chisturi polisebacee, blocate în piele și care, prin stoarcere, ies foarte greu sau deloc. Cea mai predispusă zonă a tenului la asfixie este zona gâtului și a tâmplelor, zone care se încarcă mai mult decât altele cu transpirație, praf etc. Motivul pentru care oamenii confundă apariția chisturilor polisebacee cu acneea este următorul: aproape 90% din cazuri încearcă să stoarcă aceste chisturi. Datorită faptului că acestea sunt asfixiate în epidermă, fără o vaporizare adecvată, acestea nu ies sau ies pe jumătate, în interior rămânând mare parte din sebum. La câteva ore după stoarcere, pentru faptul ca acel chist a fost doar chinuit și nu extras, acea zonă este predispusă inflamării, luând aspectul unui coș în doar în cateva ore. Limfa pe care o produce organismul în primele minute după stoarcere, va atinge și porul de lângă pe care îl poate inflama automat deoarece această limfă nu este curată și conține urme din chistul ”chinuit”. Astfel, un por sănătos poate fi afectat și în cateva săptămâni ne putem trezi cu un ten inflamat pe o zona destul de mare. Tenul asfixic este predispus la apariția acneei dar el, inițial, nu este un ten acneic ci un ten care prezintă un dezechilibru la nivel de pH, respirație și eliminare.

Cum ne putem ajuta tenul asfixic?

În primul rând este foarte important să nu stoarcem acasa, singuri, chisturile polisebacee. Pentru extracție acestea necesită o vaporizare corect efectuată  și o apăsare diferită în momentul stoarcerii. Un estetician profesionist știe asta și nu ar face o extracție fără o vaporizare adecvată, daca se merge pe o metodă mai tradițională de tratament cosmetic facial. În al doilea rând, un ten asfixic poate fi ajutat cu produse cosmetice capabile să regleze pH-ul pielii, să hidrateze profund și să restabilească funcțiile de respirație și eliminare a pielii. În cazul în care asfixia este prezentă de mai mult timp și chisturile polisebacee s-au înmulțit, recomandam să apelați la esteticianul dvs sau la medicul dvs. Un ten asfixic se poate trata prin produse pure și naturale și nu necesită, în cele mai multe cazuri, un tratament  alopat. De reținut: un ten asfixic nu înseamnă neaparat un ten uscat și desidratat. Asfixia se poate instala și în cazurile tenurilor grase, acneice sau sensibile.

Recomandările Careless Beauty by Elena Oancea

În cazul tenurilor acneice (toate formele) sau grase și asfixice Careless Beauty recomandă: Extractul uleios cu fructe de cătină (Hippophae rhamnoides), pentru demachiere; Loțiunea Antiacnee (în cazul tenurilor acneice, cu pustule acneice minore sau majore cât și chisturi polisebacee); Loțiunea pentru ten gras (în cazul unui ten cu exces de sebum și pori dilatați, cu chisturi polisebacee sau coșuri care apar din când în când); Gomajul pentru ten gras și acneic; Masca Antiacnee (în cazul tenurilor acneice, cu pustule acneice minore sau majore cât și chisturi polisebacee); Masca pentru ten gras (în cazul unui ten cu exces de sebum și pori dilatați, cu chisturi polisebacee sau coșuri care apar din când în când); Crema cu efect regenerator (cremă de noapte); Fondul de ten regenerator – baza pentru machiaj (crema de zi); Apa din fructe de cătină – aplicată seara și dimineața, prin pulverizare

În cazul tenurilor uscate și sensibile dar ușor asfixice, cu mici chisturi polisebacee prezente: Extractul uleios cu fructe de cătină (Hippophae rhamnoides), pentru demachiere; Loțiunea pentru ten uscat, sensibil, cuperoză, iritații și alergii; Gomajul pentru ten uscat, mixt, cu pete și pistrui; Compresa Revitalizantă; Masca pentru ten uscat, sensibil, cuperoză, iritații și alergii; Crema cu efect regenerator (cremă de noapte); Fondul de ten regenerator – baza pentru machiaj (crema de zi), Apa din fructe de cătină – aplicată seara și dimineața, prin pulverizare.

Informații parțiale extrase din Incursiune în Medicina Naturistă, Autor: Speranța Anton, Ediția a XV-a, Editura Polirom

Anul trecut doamna Deputat Andreea Paul a avut placerea sa ma implice intr-un proiect cu totul special: Volumul FORTA ECONOMICA A FEMEILOR. Un volum dedicat antreprenoriatului feminin ce cuprinde in prima parte o analiza amanuntita asupra influentei femeilor in mediul economic din Romania si in a doua parte, 56 de povesti de business ale unor doamne minunate care reusesc sa faca lucrurile diferit aici, acasa, in Romania. Am avut onoarea ca in acest volum sa publicam si povestea mea, care este de fapt, povestea Careless Beauty. Va invit sa cititi aceasta carte si sa o daruiti tinerelor, viitoare antreprenoare. Romania este o tara care are nevoie de noi. Doamnelor, identificati acel lucru care va defineste si pe care iubiti sa il faceti si porniti la drum cu un business propriu. Nu va fi usor dar suntem datoare sa incercam. Lucrurile facute din pasiune nu se sting niciodata. Multumiri speciale doamnei Deputat Andreea Paul pentru oportunitate si initiativa. Multumiri din suflet d-ului Rares Bogdan pentru sustinerea acestui proiect si pentru invitarea tuturor doamnelor in emisiunea sa, dar nu in ultimul rand, multumesc tuturor celor care cred ca Romania poate deveni mult mai buna.

Ioana Adina Oancea

Vedeti detalii aici.