Blog

Totul despre acnee

Ce este acneea și care sunt cauzele apariției sale?
Pentru a ști cum putem trata acneea este necesar să înțelegem cum se formează, care sunt cauzele apariției și cum îi determinăm tipul. Fiecare fir de păr (folicul), chiar și cel neobservabil, care este sub formă de puf, are, pe lângă rădăcină, mai multe glande sebacee (cu grăsime). În mod normal, sebumul produs de glande se ridică pe firul de păr și iese la suprafață pentru a lubrifia și a proteja pielea și implicit firul de păr. Acneea se caracterizeză prin reținerea secreției sebacee de către anumite celule care se află la suprafață și se vede ca o ridicătură (din cauza inflamației produse prin multiplicarea agentului patogen), având în centru un punct negru sau sub forma unui filament albicios. Mai există doi factori care contribuie la apariția acneei: acumularea de celule moarte la nivelul pielii și bacterii aflate în foliculii de păr. Apare în special pe nas, frunte, bărbie, umeri. Agenții patogeni sunt stafilococul, streptococul sau anumiți microbi. Se poate coloniza foliculul de păr de către bacteria numită Propionibacterium acnes. Numărul germenilor obișnuiți care populează pielea normală depinde de starea de curățenie a epidermei. Prin piele tranzitează aproximativ 150 de substanțe, din care unele sunt toxice. Din acest motiv, se impune luarea anumitor măsuri de igienă.

Ce poate conduce spre dezvoltarea acneei?
Un teren propice dezvoltării acneei este și alimentația mai puțin sănătoasă a mamei pe durata sarcinii, starea de stres, oboseala, sedentarismul, părul și tenul gras, administrarea unor medicamente, fumul de țigară, alcoolul, cafeaua, ciocolata, băuturile carbogazoase. Cauzele acestei afecțiuni mai pot fi: disfuncțiile digestive (constipația) sau hepatice, dar și tulburările endocrine – dezechilibrul între hormonii androgeni și cei estrogeni. Spre exemplu, acneea poate fi cauzată de o mare producție de hormoni masculini (androgeni), cumulată cu existența unor glande sebacee foarte sensibile. Când canalul care leagă aceste glande la suprafața pielii se blochează, împreună cu excesul de sebum, se produc suprainfecții sub forma așa-numitelor coșuri (pustule acneice). Coșurile sunt puncte roșii umflate cu mijloc alb. Stoarcerea lor poate provoca suprainfecții sau cicatrice. Acneea apare mai frecvent la persoanele care fac des dopuri de ceară în urechi sau la cele cu palmele și tălpile crăpate (semn că nu consumă suficientă apă).

Tipuri de acnee
Acneea juvenilă apare la tineri (14-15 ani) iar acneea rozacee (numită popular acneea adultului) apare mai ales la femeile de peste 40 de ani. Acneea se întâlnește în 80% dintre cazuri în adolescență, iar după vârsta de 20-22 de ani se poate atenua sau chiar vindeca.

Acneea mai poate fi:
Inflamatorie, în care se asociază o infecție microbiană (stafilococi). Aceasta are forma unor mici ridicături roșii, al căror centru devine galben, purulent, pe o suprafața mare a tenului;
Pustuloasă, când formarea de puroi este abundentă;
Rozacee, cheloidă sau varioliformă, caracterizată prin pete roșii (datorită înmulțirii vaselor), de fibroză, de cheratină sau de cicatrice asemănătoare celor de variolă, acestea fiind forme mai rare și/sau mai grave. Acneea rozacee prezintă mici formațiuni roșii și uneori inflamate, acneiforme, care apar pe porțiuni mai grase: nas, frunte, barbă, pomeți. La bărbați apare rinofima, care se manifestă prin mărirea în volum a glandelor sebacee de pe nas și din jurul lui, care cresc mult iar țesutul devine roșu-violaceu. Cauza poate fi o tulburare digestivă, abuz de condimente, o tulburare endocrină sau ereditatea.

Chisturile polisebacee și confundarea acestora cu ACNEEA
De multe ori am observat că oamenii confundă apariția unor chisturi polisebacee pe zona gâtului sau a frunții, cu acneea. Chisturile polisebacee (umflături cu aspect albicios) sunt cauzate de blocarea și inflamarea ușoară a foliculului sub suprafața pielii. Acestea pot atinge toate tipurile de ten, iar apariția lor este cauzată de asfixierea epidermei pe zona respectivă. Atunci când pH-ul pielii se modifică (din cauza lipsei de apă în țesut, a unor produse cosmetice degresante sau antiacneice – prea puternice pentru un ten cu tendință asfixică – aplicate pe termen lung, a folosirii săpunului pe termen lung, din cauza stresului sau alimentației necorespunzătoare), pielea nu numai că își modifică ușor culoarea, dar aceasta încetează să mai respire corespunzător. Acest lucru duce la un dezechilibru în procesul de eliminare a sebumului sau a toxinelor, prin piele. Atunci când se reține mai mult în epidermă decât ar fi trebuit, în mod normal, să se elimine, atunci ne confruntăm cu un ten asfixic. Această asfixie conduce la apariția chisturilor polisebacee, blocate în piele și care, prin stoarcere, ies foarte greu sau deloc. Cea mai predispusă zonă a tenului la asfixie este zona gâtului și a tâmplelor, zone care se încarcă mai mult decât altele cu transpirație, bacterii, praf etc.

Motivul pentru care oamenii confundă apariția chisturilor polisebacee cu acneea este următorul: aproape 90% din cazuri încearcă să stoarcă aceste chisturi. Datorită faptului că acestea sunt asfixiate în epidermă, fără o vaporizare adecvată, acestea nu ies sau ies pe jumătate, în interior rămânând mare parte din sebum. La câteva ore după stoarcere, pentru faptul că acel chist a fost doar chinuit și nu extras, acea zonă este predispusă inflamării, luând aspectul unui coș în doar în cateva ore. Limfa pe care o produce organismul în primele minute după stoarcere, va atinge și porul de lângă pe care îl poate inflama automat deoarece această limfă nu este curată și conține urme din chistul ”chinuit”. Astfel, un por sănătos poate fi afectat și în câteva săptămâni ne putem trezi cu un ten inflamat pe o zonă destul de mare. Tenul asfixic este predispus la apariția acneei, dar el, inițial, nu este un ten acneic, ci un ten care prezintă un dezechilibru la nivel de pH, respirație și eliminare.

Cum ne putem ajuta tenul asfixic?
În primul rând, cel mai important aspect este să nu stoarcem acasă, singuri, chisturile polisebacee. Pentru extracție, acestea necesită o vaporizare profundă și o apăsare diferită în momentul stoarcerii. Un estetician profesionist știe cum să procedeze și nu ar face o extracție fără o vaporizare adecvată. În al doilea rând, un ten asfixic poate fi ajutat cu produse cosmetice capabile să regleze pH-ul pielii, să hidrateze profund și să restabilească funcțiile de respirație și eliminare a pielii. În cazul în care asfixia este prezentă de mai mult timp și chisturile polisebacee s-au înmulțit, recomandăm să apelați la estetician sau la medic. Un ten asfixic se poate trata prin produse pure și naturale și nu necesită, în cele mai multe cazuri, un tratament alopat. De reținut: un ten asfixic nu înseamnă neaparat un ten uscat și desidratat. Asfixia se poate instala și în cazurile tenurilor grase, acneice sau sensibile.